George Grigorovici

George Grigorovici, născut la Storijinet, a studiat medicina la Viena; între 1907-1918 a fost deputat social democrat în Parlamentul austriac (timp de 10 ani), unde a sustinut cauza românilor din Bucovina.

În octombrie 1918 a rostit un decurs memorabil în acest Parlament, în care a declarat deschis că, în cazul în care se va încerca incorporarea Bucovinei în Ucraina sau Polonia, va face un apel la armata Romaniei. A fost membru al Consiliului Naţional din Bucovina, care a hotărît în noiembrie 1918, revenirea acestei provincii la patria-mamă.

Dupa Unire a fost preşedinte al Partidului Social Democrat şi senator ales în Parlamentul României, în câteva legislaturi. Era un bun orator în câteva limbi străine, un bun elector-mandate sigure ale social democratilor din România erau în Ardeal, cele ale lui Fluieraş şi Jumanca, în Banat cele ale lui Eftimie Gherman şi în Bucovina cel a lui George Grigorovici.

Ca social democrat convins –părăsise medicina pentru a se dedica politicii- vedea drept ţinte tactice ale mişcării politice muncitoreşti din acea epocă realizarea evoluţionară a democraţiei şi prosperităţii, precum şi formarea de state naţionale suverane, după care să se purceadă abia spre ţintele strategice ale societăţii socialiste şi a cooperării paşnice internaţionale. Din aceste convingeri ferme se trăgea opoziţia sa hotărâtă faţă de bolşevici, pe care a plătit-o cu viaţa împreună cu soţia sa. Comuniştii l-au făcut să părăsească viaţa politică activp, sabotând orice încercare de a orienta politica partidului în sensul dorit de el.

În cei 50 de ani de activitate în mişcarea social democrată el a fost promotorul unor importante reforme, printre care: desfiinţarea privilegiilor, reforma agrară, dreptul de organizare a sindicatelor ,protectia minorilor şi a femeilor, învăţământ gratuit, pensiile de bătrâneţe, ajutorul de boală, impozitul progresiv pe venit, votul universal, asigurările sociale, ziua de lucru cu program de opt ore şi altele.

Social democraţia a cunoscut, în cursul secolului al XX-lea, transformări continue şi atât de profunde incât, respingând dogmatismul şi exclusivismul ideologic, ea s-a dovedit capabilă de a răspunde în permanenţă aspiraţiilor omului spre dreptate, spre libertate, spre egalitatea şanselor şi spre mai bine pentru toţi, idealuri care îşi află radăcina în etica creştină, în umanism şi în filosofia clasică. Social democraţia constituie astfel o contribuţie pusă în slujba omului şi a societăţii.

Iata de ce social democraţia are o contribuţie deosebită la marele progres pe care-l trăieşte Europa astăzi. Aceasta miscare politică a reuşit să democratizeze în adâncime societatea, urmărind egalizarea şanselor în viaţa tuturor cetăţenilor, să cultive demnitatea şi solidaritatea umană, să impună şi să organizeze sistemele de protecţie socială.

De Mihaela Fădur